E trist ca traim intr-o lume falsa si pentru a ne adapta sfarsim prin a fi falsi noi insine...
E trist ca multi zambesc in timp ce altii plang...
E trist ca fericirea este temporara...
Si totusi, de ce trebuie sa fim ca ceilalti? De ce in sufletul nostru dorim sa iesim atat de mult in evidenta, sa fim cel putin la fel de buni? Ce e rau in a fi unic, in a fi diferit? Conteaza atat de mult sa gandesti ca si persoanele din jurul tau? E trist! Nu e mai frumos ca fiecare sa aiba obiceiurile sale? Sa mearga, sa respire, sa vada, sa auda, sa simta totul diferit? E mai placut sa vezi pe cineva cum bea altfel decat tine, cum accentueaza diferit aceleasi cuvinte, cum atinge lucrurile...Si asa se naste afectiunea, iubirea poate, prin completarea defectelor si calitatilor noastre....Prin faptul ca suntem diferiti...
Nu a contat prea mult, am spus doar ce gandesc. E prea trist faptul ca suntem zilnic stresati de praful lor...Si ei nu spun nimic, pana la urma...Tacerea lor ar fi cu mult mai galagioasa....
2 comments:
Merg cu a 2a varianta.. adica doar nishte aiureli ..toata chestia asta cu a fi unic sau a fi la fel cu altul se rezuma doar la atat: suntem unici cu totzii intr-un fel sau altul, dar in acelashi timp suntem la fel, pentru ca suntem aceeashi materie. Shtii ce sunt false? Toate astea care se presupune ca ne definesc pe noi: calitatzi, defecte.. moral traits, toate sunt false, because they keep changing either because of external factors either because we try to change them. Deci daca nici astea nu ne reprezinta, pt ca se tot schimba, ce ne reprezinta? Bucata aia de lumina care ne da viatza.. it`s supposed to be pure.. dar pe parcusul vietzilor se umple de impuritatzi... iar noi trebuie sa o purificam SI sa o dezvoltam pt a trece la urmatorul stadiu: bliss sau fericirea veshnica :) ...
"cum accentueaza diferit aceleasi cuvinte" frumos:)
Post a Comment