Saturday, May 19, 2007

Flori si caiete sau "Despre fericire"

Sad mood. Blue [not Bloo] mood. Depressed.

De ce se rupe fericirea atat de repede? Nici nu apuci sa o tii in brate ca se frange...atat e de fragila. Chiar si o bucurie micuta, micuta se rupe..fuge de tine...
Si in fond ce e fericirea? O stare de bine permanenta? Sau sentimentul de siguranta si satisfactie?...Asa oricine poate spune ca e fericit: Orice are o familie, un camin...Si totusi de ce suntem tristi? De ce dam o lacrima pe un zambet?...

Fericirea e o dimineata racoroasa de mai, senina, dupa ploaie. Un cearsaf cald, alb, un pahar cu apa minerala...Si linistea...Atat de liniste incat se aud bataile inimii si respiratia...Si o lalea in vaza, pe noptiera. Si o mana in aer jucandu-se cu aerul...Apucand o alta mana...Doua maini jucandu-se in aer...

Fericirea e un zambet, dar si o lacrima. Este o mutra trista, o silueta, un suflet.

[inspirat de E.M.I.L - O mie de dorinte]

1 comment:

Ada said...

Sperante ni se vand cu tona, iar noi abia asteptam sa fim mintiti. Toti pastram, bine ascuns intr-un colt, acelasi lucru: nebiruita aspiratie spre fericire. Speram ca macar o data ea sa se opreasca si in gradina noastra. Desi stim ca nu prea are obiceiul asta si nici timp de pierdut, o tot pandim. Ne automintim. E poate cea mai frumoasa minciuna a firii omenesti. But never stop smiling. You never know.
"Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit..."